Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române
Muzeul „Vasile Pârvan”, Bârlad
Asociaţia Academică „Vasile Pârvan”
Asociaţia Culturală „Vasile Pârvan”, 2018
Şcoala Gimnazială „Vasile Pârvan”, Bârlad (1992)
Şcoala Gimnazială „Vasile Pârvan”, Goteşti (Republica Moldova)
Şcoala Gimnazială „Vasile Pârvan”, Huruieşti (2019)
Colegiul Tehnic „Vasile Pârvan”, Constanţa (1995)
Amfiteatrul „Vasile Pârvan” din cadrul Facultăţii de Istorie (UB), Bucureşti
Statuia „Vasile Pârvan” din faţa Institutului de Arheologie (Academia Română), Bucureşti
Statuia „Vasile Pârvan” din faţa Muzeului Iulian Antonescu-Bacău
Statuia „Vasile Pârvan”, Constanţa (lângă zidul cetăţii Tomis)
Statuia „Vasile Pârvan”, Histria
Statuia „Vasile Pârvan” din amfiteatrul omonim (Facultate de Istorie, Bucureşti)
Statuia „Vasile Pârvan”, Goteşti (Republica Moldova)
Statuia „Vasile Pârvan” din cadrul Muzeului de Istorie Constanţa
Premiul „Vasile Pârvan” al Secţiei de Ştiinţe istorice şi arheologice a Academiei Române
Bursa doctorală şi postdoctorală „Vasile Pârvan” pentru studenţii Academia di Romania
Timbrul cu chipul lui Vasile Pârvan (apărut în1962)
Carte poştală cu chipul lui Vasile Pârvan (1963)
Simpozionul naţional „Vasile Pârvan” din Bacău (complexul muzeal „Iulian Antonescu”)
Bulevardul „Vasile Pârvan”,Bacău (cartierul CFR)
Bulevardul „Vasile Pârvan”, Timişoara
Strada „Vasile Pârvan”, Bucureşti
Strada „Vasile Pârvan”, Suceava
Strada „Vasile Pârvan”, Mangalia
Strada „Vasile Pârvan”, Tecuci
Staţia „Vasile Pârvan”, pe râul Bega (fluvială)
Staţia „Vasile Pârvan”, Bucureşti (STB)
Medalia „Vasile Pârvan”- Societatea Numismatică română (1982)
Seminarul de arheologie „Vasile Pârvan” (1997, UB)
La acestea se adaugă peste 20 de emisiuni radio (aflate astăzi în Arhiva Sonoră a Radiodifuziunii Române)
In memoriam
Cel care luptă e mare, cel ce suferă e sfânt.
După reîntoarcerea în ţară, a fost numit director al Muzeului de Antichităţi, profesor la Facultatea de Istorie, iar în 1913, membru al Academiei Române (la vârsta de 31 de ani). În Primul Război Mondial s-a refugiat cu soţia sa, Silvia Cristescu (nepoata academicianului Ion Bogdan), la Iaşi (1916), apoi la Odesa (1917). Aici, în timpul travaliului, soţia şi copilul (fetiţa) au decedat. Reîntors în ţară, a depus o intensă activitate de cercetare, activitate răsplătită cu alese premii naţionale şi internaţionale. În perioada 1921-1922 a devenit vicepreşedintele Academiei Române, iar din 1923 până la finalul vieţii a activat ca secretar general al acestei prestigioase instituţii. Activitatea sa a fost complexă, axată pe istorie, arheologie, epigrafie, eseistică, fiind numit şi „părintele arheologiei moderne din România”. Pe 26 iunie 1927, înainte să împlinească vârsta de 45 de ani, savantul a trecut la cele veşnice, fiind înmormântat în cimitirul Bellu Ortodox, mai târziu fiind aduse şi oseminte mamei sale.
